ospăț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină hospitium.

Pronunție

  • AFI: /os'pəʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ospăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospăț ospețe
Articulat ospățul ospețele
Genitiv-Dativ ospățului ospețelor
Vocativ ' '
  1. petrecere cu mulți oaspeți, oferită cu ocazia unui eveniment (fericit); chef.


Traduceri