otomană
română
Etimologie
Din latină othomannus.
Pronunție
- AFI: /o.to'ma.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului otomană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | otomană | otomane |
| Articulat | otomana | otomanele |
| Genitiv-Dativ | otomanei | otomanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- femeie care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osmană.
Traduceri
Traduceri