pășune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină pastio ~onis.

Pronunție

  • AFI: /pə'ʃu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
pășune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pășune pășuni
Articulat pășunea pășunile
Genitiv-Dativ pășunii pășunilor
Vocativ ' '
  1. teren necultivat acoperit cu vegetație ierboasă, unde pasc vitele; toloacă; imaș; izlaz; suhat.


Traduceri