păunire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din păuni.

Pronunție

  • AFI: /pə.u'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
păunire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păunire păuniri
Articulat păunirea păunirile
Genitiv-Dativ păunirii păunirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a păuni și rezultatul ei.


Traduceri