panseu
română
Etimologie
Din franceză pensée.
Pronunție
- AFI: /pan'sew/
Substantiv
Declinarea substantivului panseu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | panseu | panseuri |
Articulat | panseul | panseurile |
Genitiv-Dativ | panseului | panseurilor |
Vocativ | ' | ' |
- facultate superioară a creierului omenesc de a reface în mod abstract și generalizat realitatea obiectivă; gândire.
- formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc; aforism; maximă; sentință.
Traduceri
Traduceri