panseu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pensée.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
panseu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ panseu panseuri
Articulat panseul panseurile
Genitiv-Dativ panseului panseurilor
Vocativ ' '
  1. facultate superioară a creierului omenesc de a reface în mod abstract și generalizat realitatea obiectivă; gândire.
  2. formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc; aforism; maximă; sentință.


Traduceri