pantograf

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pantographe.

Pronunție

  • AFI: /pan.to'graf/


Substantiv


Declinarea substantivului
pantograf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pantograf pantografe
Articulat pantograful pantografele
Genitiv-Dativ pantografului pantografelor
Vocativ ' '
  1. aparat pentru reproducerea unui desen sau a unui plan la scara dorită.
  2. dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule cu tracțiune electrică (tramvaie, locomotive), care realizează contactul cu firul electric; troleu.


Traduceri