pantum
română
Etimologie
Din franceză pantoum.
Pronunție
- AFI: /'pan.tum/
Substantiv
| Declinarea substantivului pantum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pantum | pantumuri |
| Articulat | pantumul | pantumurile |
| Genitiv-Dativ | pantumului | pantumurilor |
| Vocativ | pantumule | pantumurilor |
- specie fixă a poeziei lirice, în care al doilea și al patrulea vers dintr-un catren formează primul și al treilea vers din catrenul următor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online