parloar
română
Etimologie
Din franceză parloir.
Pronunție
- AFI: /par'lo̯ar/
Substantiv
| Declinarea substantivului parloar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parloar | parloare |
| Articulat | parloarul | parloarele |
| Genitiv-Dativ | parloarului | parloarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- încăpere specială pentru întrevederi și convorbiri; vorbitor.
Traduceri
Traduceri