parură
Etimologie
Din franceză parure.
Pronunție
- AFI: /pa'ru.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului parură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parură | paruri |
| Articulat | parura | parurile |
| Genitiv-Dativ | parurii | parurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- obiect de podoabă, de obicei în formă de coroniță, pe care îl pun miresele pe cap.
Traduceri
Traduceri