parură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză parure.

Pronunție

  • AFI: /pa'ru.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
parură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parură paruri
Articulat parura parurile
Genitiv-Dativ parurii parurilor
Vocativ ' '
  1. obiect de podoabă, de obicei în formă de coroniță, pe care îl pun miresele pe cap.


Traduceri