patrafir

română

Din greacă medie ἐπιτραχήλιον (epitrachílion), neogreacă πετραχήλι (petrachíli). Confer slavă petraholu.

Declinarea substantivului patrafir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	patrafir	patrafire
Articulat	patrafirul	patrafirele
Genitiv-Dativ	patrafirului	patrafirelor
Vocativ	'	'

fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei.