pendul

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pendule.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pendul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pendul pendule
Articulat pendulul pendulele
Genitiv-Dativ pendulului pendulelor
Vocativ ' '
  1. corp solid suspendat care, sub acțiunea unei forțe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate.
  2. dispozitiv care, oscilând, reglează funcționarea unui mecanism.


Traduceri