penitență
Etimologie
Din latină poenitentia.
Pronunție
- AFI: /pe.ni'ten.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului penitență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | penitență | penitențe |
| Articulat | penitența | penitențele |
| Genitiv-Dativ | penitenței | penitențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon.
- mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință.
Traduceri
Traduceri