percheziționare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din percheziționa.

Pronunție

  • AFI: /per.ke.zi.ʦi.o'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
percheziționare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ percheziționare percheziționări
Articulat percheziționarea percheziționările
Genitiv-Dativ percheziționării percheziționărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a percheziționa și rezultatul ei.


Traduceri