percutor
română
Etimologie
Din franceză percuteur.
Pronunție
- AFI: /per.ku'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului percutor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | percutor | percutoare |
| Articulat | percutorul | percutoarele |
| Genitiv-Dativ | percutorului | percutoarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă metalică la o armă de foc, care, lovind în capsa sau focosul unei încărcături explozive, provoacă detonația.
Traduceri
Traduceri