piège
 Vezi și : piégé |
(français)
Etimologie
Din franceză medie piege, care provine din franceză veche piege < latină populară *pedicus, din pedica („cătușă, piedică”), din pēs, pedis („picior”).
Pronunție
- AFI: /pjɛʒ/
Substantiv
piège m., pièges pl.
- capcană, cursă, laț
- Lorsque je me promène en forêt, je fais toujours attention à ne pas marcher sur un piège.
- (fig.) cursă, capcană
- Je ne suis pas si naïve, je ne tomberai pas si facilement dans ton piège.
Sinonime
- 2: embûche
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Hiponime
Expresii
Etimologie
Din piéger.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru piéger.
- forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru piéger.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru piéger.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru piéger.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru piéger.