picon
română
Etimologie
Din italiană piccone.
Pronunție
- AFI: /pi'kon/
Substantiv
| Declinarea substantivului picon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | picon | picoane |
| Articulat | piconul | picoanele |
| Genitiv-Dativ | piconului | picoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă componentă a ciocanului de abataj, constând dintr-o bară de oțel ascuțit la vârf, care sfărâmă materialele dure.
Traduceri
Traduceri