pinulă
română
Etimologie
Din franceză pinnule.
Pronunție
- AFI: /pi'nu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pinulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pinulă | pinule |
| Articulat | pinula | pinulele |
| Genitiv-Dativ | pinulei | pinulelor |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument constând dintr-o placă de metal cu o deschizătură și un fir de vizare, folosit la stabilirea aliniamentelor de teren.
Traduceri
Traduceri