pirum

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

latină

(Latina)

Etimologie

Un împrumut dintr-un substrat necunoscut mediteranean, probabil ca (a)pisom, o formă reflectată în greacă antică ἄπιον (ápion, „pară”) și ἄπιος (ápios, „păr”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpi.rum/


Substantiv


Declinarea substantivului
pirum
n. Singular Plural
Nominativ pirum pira
Genitiv pirī pirōrum
Dativ pirō pirīs
Acuzativ pirum pira
Ablativ pirō pirīs
Vocativ pirum pira
  1. (bot.) pară

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe