plachetă
română
Etimologie
Din franceză plaquette.
Pronunție
- AFI: /pla'ke.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plachetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plachetă | plachete |
| Articulat | placheta | plachetele |
| Genitiv-Dativ | plachetei | plachetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- carte mică și subțire care cuprinde opere literare (în special în versuri) de dimensiuni reduse.
- medalie de forme diferite având pe una din fețe executate un basorelief sau o inscripție, bătută cu ocazia unui mare eveniment, în cinstea unei personalități sau care se oferă ca premiu în competițiile sportive.
Traduceri
Traduceri