planic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plan + sufixul -ic (după rusă планомeрнъи (planomernâi)).

Pronunție

  • AFI: /'pla.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
planic
Singular Plural
Masculin planic planici
Feminin planică planice
Neutru planic planice
  1. conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan.


Traduceri

Referințe