planimetrie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză planimétrie.

Pronunție

  • AFI: /pla.ni.me'tri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
planimetrie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planimetrie '
Articulat planimetria '
Genitiv-Dativ planimetriei '
Vocativ ' '
  1. ramură a geometriei care se ocupă cu metodele privind măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană.
  2. ramură a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și tehnicilor de reprezentare pe o hartă sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren.


Traduceri