plasture

română

Din neogreacă blártri.

Declinarea substantivului plasture
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plasture	plasturi
Articulat	plasturele	plasturii
Genitiv-Dativ	plasturelui	plasturilor
Vocativ	'	'

preparat farmaceutic constând dintr-o fâșie de pânză acoperită cu substanță lipicioasă, care se aplică pe o rană spre a o feri de infecție sau pentru a fixa un pansament; emplastru.