plasture

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă blártri.

Pronunție

  • AFI: /'plas.tu.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plasture
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plasture plasturi
Articulat plasturele plasturii
Genitiv-Dativ plasturelui plasturilor
Vocativ ' '
  1. preparat farmaceutic constând dintr-o fâșie de pânză acoperită cu substanță lipicioasă, care se aplică pe o rană spre a o feri de infecție sau pentru a fixa un pansament; emplastru.


Traduceri