platitudine
română
Etimologie
Din franceză platitude.
Pronunție
- AFI: /pla.ti'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului platitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | platitudine | platitudini |
| Articulat | platitudinea | platitudinile |
| Genitiv-Dativ | platitudinii | platitudinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter plat; lipsă de originalitate; banalitate.
- vorbă sau idee plată.
Traduceri
Traduceri