plectru
română
Etimologie
Din franceză pléctre.
Pronunție
- AFI: /'plek.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului plectru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plectru | plectre |
| Articulat | plectrul | plectrele |
| Genitiv-Dativ | plectrului | plectrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.).
Traduceri
Traduceri