plen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină plenum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
plen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plen '
Articulat plenul '
Dativ-Genitiv plenului '
Vocativ ' '
  1. totalitate a membrilor unei organizații sau a unei asociații.
  2. adunare a unei organizații sau asociații la care iau parte toți membrii.


Traduceri