plenipotență

română

Din italiană plenipotenza.

Declinarea substantivului plenipotență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plenipotență	plenipotențe
Articulat	plenipotența	plenipotențele
Genitiv-Dativ	plenipotenței	plenipotențelor
Vocativ	'	'

potență deplină.
împuternicire în baza căreia o persoană acționează într-o anumită problemă de stat.
act prin care se acordă o astfel de împuternicire.