plenipotent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină plenipotens, plenipotentis.

Pronunție

  • AFI: /ple.ni.po'tent/


Substantiv


Declinarea substantivului
plenipotent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plenipotent plenipotenți
Articulat plenipotentul plenipotenții
Genitiv-Dativ plenipotentului plenipotenților
Vocativ plenipotentule plenipotenților
  1. (și adj.) (înv.) plenipotențiar.


Traduceri

Referințe