De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză plénitude.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
plenitudine
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
plenitudine
|
'
|
| Articulat
|
plenitudinea
|
'
|
| Genitiv-Dativ
|
plenitudinii
|
'
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- caracter deplin; plinătate; deplinătate.
Traduceri
