plenitudine

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză plénitude.

Pronunție

  • AFI: /ple.ni'tu.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
plenitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plenitudine '
Articulat plenitudinea '
Genitiv-Dativ plenitudinii '
Vocativ ' '
  1. caracter deplin; plinătate; deplinătate.


Traduceri