plenuire
Etimologie
Din plenui.
Pronunție
- AFI: /ple.nu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului plenuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plenuire | plenuiri |
| Articulat | plenuirea | plenuirile |
| Genitiv-Dativ | plenuirii | plenuirilor |
| Vocativ | plenuire, plenuireo | plenuirilor |
- acțiunea de a plenui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri