pluriel
Aspect
(français)
Variante
- (abr.) pl.
Etimologie
Inevitabil din franceză veche plurer, plurier (confer plurel) < latină plūrālis („plural”).
Pronunție
Substantiv
pluriel m., pluriels pl.
- (gram.) plural
- Animaux est le pluriel de animal.
Sinonime
- (gram.) (ieșit din uz) plurier
Antonime
- (gram.) singulatif, singulier
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Hiponime
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pluriel | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pluriel | pluriels |
| Feminin | plurielle | plurielles |
- plural, multiplu
- (spec.) multietnic
- La France plurielle.
- (gram.) plural
- Substantif, adjectif pluriel.
Sinonime
- 1: multiple
- 2: multiethnique, métissé