pocâlti

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /po.kɨl'ti/

Verb

Conjugarea verbului (se) pocâlti
Infinitiv	a (se) pocâlti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) pocâltesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) pocâltească
Participiu	pocâltit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (înv. și reg.) a slăbi foarte mult; a fi istovit de foame.

Cuvinte derivate

• pocâltire
• pocâltit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capitol
• colpita

Referințe

• DEX '98 via DEX online