polată

română

Variante

• polatră

Etimologie

Din bulgară полата (polata).

Pronunție

• AFI: /po'la.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului polată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polată	polate
Articulat	polata	polatele
Genitiv-Dativ	polatei	polatelor
Vocativ	polată	polatelor

1. (reg.) încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie.
2. streașină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alopat
• lopăta

Referințe

• DEX '98 via DEX online