polată
română
Variante
Etimologie
Din bulgară полата (polata).
Pronunție
- AFI: /po'la.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului polată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polată | polate |
| Articulat | polata | polatele |
| Genitiv-Dativ | polatei | polatelor |
| Vocativ | polată | polatelor |
- (reg.) încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie.
- streașină.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online