poleire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din polei.

Pronunție

  • AFI: /po.le'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
poleire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poleire poleiri
Articulat poleirea poleirile
Genitiv-Dativ poleirii poleirilor
Vocativ poleire, poleireo poleirilor
  1. acțiunea de a polei și rezultatul ei.


Traduceri