poligală

Poligală

română

Etimologie

Din franceză polygale < latină polygala.

Pronunție

• AFI: /po.li'ga.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului poligală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poligală	poligale
Articulat	poligala	poligalele
Genitiv-Dativ	poligalei	poligalelor
Vocativ	poligală	poligalelor

1. (bot.) amăreală.

Sinonime

• (bot.) amăreală

Cuvinte apropiate

• poligalacee

Traduceri

plantă; floare

croată: krestušac (hrvatski) m. daneză: mælkeurt (dansk) c., almindelig mælkeurt (dansk) c. engleză: milkwort (English), common milkwort (English) estoniană: vahulill (eesti) finlandeză: isolinnunruoho (suomi) franceză: polygale (français) f. georgiană: სენეგა (ქართული) (senega) germană: Kreuzblume (Deutsch) f. irlandeză: lus an bhainne (Gaeilge)

italiană: poligala (italiano) f., poligala comune (italiano) f. maghiară: szenegafű (magyar) neerlandeză: vleugeltjesbloem (Nederlands), gewone vleugeltjesbloem (Nederlands) norvegiană: blåfjær (norsk) poloneză: krzyżownica (polski) f. slovenă: navadna grebenuša (slovenščina) f. sorabă de sus: łučna křižnička (hornjoserbsce) f. suedeză: jungfrulin (svenska) c. turcă: sütotu (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online