polimer

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză polymere.

Pronunție

  • AFI: /po.li'mer/


Substantiv


Declinarea substantivului
polimer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polimer polimeri
Articulat polimerul polimerii
Genitiv-Dativ polimerului polimerilor
Vocativ ' '
  1. compus chimic macromolecular obținut prin îmbinarea monomerilor.


Traduceri