polistiren
Etimologie
Din franceză polystyrene.
Pronunție
- AFI: /po.li.sti'ren/
Substantiv
| Declinarea substantivului polistiren | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polistiren | polistireni |
| Articulat | polistirenul | polistirenii |
| Genitiv-Dativ | polistirenului | polistirenilor |
| Vocativ | ' | ' |
- compus organic sub formă de substanță solidă, incoloră sau gălbuie, obținut prin polimerizarea stirenului și întrebuințat la fabricarea obiectelor de larg consum.
Traduceri
Traduceri