pomete
română
Etimologie
Din latină pometum.
Pronunție
- AFI: /po'me.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului pomet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pomet | pomete |
| Articulat | pometul | pometele |
| Genitiv-Dativ | pometului | pometelor |
| Vocativ | ' | ' |
- loc unde cresc (mulți) pomi fructiferi; livadă.
- mulțime de pomi fructiferi.
Traduceri
Traduceri