poncire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ponci.

Pronunție

  • AFI: /pon'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
poncire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poncire ponciri
Articulat poncirea poncirile
Genitiv-Dativ poncirii poncirilor
Vocativ poncire, poncireo poncirilor
  1. acțiunea de a ponci și rezultatul ei.


Traduceri