poncire
Etimologie
Din ponci.
Pronunție
- AFI: /pon'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului poncire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poncire | ponciri |
| Articulat | poncirea | poncirile |
| Genitiv-Dativ | poncirii | poncirilor |
| Vocativ | poncire, poncireo | poncirilor |
- acțiunea de a ponci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri