pontare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ponta.

Pronunție

  • AFI: /pon'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pontare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pontare pontări
Articulat pontarea pontările
Genitiv-Dativ pontării pontărilor
Vocativ pontare, pontareo pontărilor
  1. acțiunea de a ponta și rezultatul ei.


Traduceri