pontuire
Etimologie
Din pontui.
Pronunție
- AFI: /pon.tuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pontuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pontuire | pontuiri |
| Articulat | pontuirea | pontuirile |
| Genitiv-Dativ | pontuirii | pontuirilor |
| Vocativ | pontuire, pontuireo | pontuirilor |
- acțiunea de a pontui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri