povârnire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din povârni.

Pronunție

  • AFI: /po.vɨr'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
povârnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ povârnire povârniri
Articulat povârnirea povârnirile
Genitiv-Dativ povârnirii povârnirilor
Vocativ povârnire, povârnireo povârnirilor
  1. acțiunea de a povârni și rezultatul ei.


Traduceri