prădare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prăda.

Pronunție

  • AFI: /prə'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prădare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prădare prădări
Articulat prădarea prădările
Genitiv-Dativ prădării prădărilor
Vocativ prădare, prădareo prădărilor
  1. acțiunea de a prăda și rezultatul ei.


Traduceri