preabiruire
Etimologie
Din preabirui.
Pronunție
- AFI: /pre̯a.bi.ru'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului preabiruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preabiruire | preabiruiri |
| Articulat | preabiruirea | preabiruirile |
| Genitiv-Dativ | preabiruirii | preabiruirilor |
| Vocativ | preabiruire, preabiruireo | preabiruirilor |
- acțiunea de a preabirui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri