preacântare
Etimologie
Din preacânta.
Pronunție
- AFI: /pre̯a.kɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului preacântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preacântare | preacântări |
| Articulat | preacântarea | preacântările |
| Genitiv-Dativ | preacântării | preacântărilor |
| Vocativ | preacântare, preacântareo | preacântărilor |
- acțiunea de a preacânta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri