preciput
română
Etimologie
Din franceză préciput.
Pronunție
- AFI: /pre.ʧi'put/
Substantiv
| Declinarea substantivului preciput | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preciput | preciputuri |
| Articulat | preciputul | preciputurile |
| Genitiv-Dativ | preciputului | preciputurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj.
Traduceri
Traduceri