precugetare
română
Etimologie
Din precugeta.
Pronunție
- AFI: /pre.ku.ʤe'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului precugetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precugetare | precugetări |
| Articulat | precugetarea | precugetările |
| Genitiv-Dativ | precugetării | precugetărilor |
| Vocativ | precugetare, precugetareo | precugetărilor |
- acțiunea de a precugeta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri