predicament

română

Etimologie

Din franceză prédicament.

Pronunție

• AFI: /pre.di.kaˈment/

Substantiv

Declinarea substantivului predicament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predicament	predicamente
Articulat	predicamentul	predicamentele
Genitiv-Dativ	predicamentului	predicamentelor
Vocativ	predicamentule	predicamentelor

1. (log.) categorie (de predicate).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online