predicament

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză prédicament.

Pronunție

  • AFI: /pre.di.ka'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
predicament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ predicament predicamente
Articulat predicamentul predicamentele
Dativ-Genitiv predicamentului predicamentelor
Vocativ predicamentule predicamentelor
  1. (log.) categorie (de predicate).


Traduceri

Referințe