preferință
Etimologie
Din franceză préférence.
Pronunție
- AFI: /pre.fe'rin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului preferință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preferință | preferințe |
| Articulat | preferința | preferințele |
| Genitiv-Dativ | preferinței | preferințelor |
| Vocativ | ' | ' |
- întâietate acordată unei ființe, unui lucru sau unei situații în raport cu altele; precădere.
Traduceri
Traduceri
|