prejudecare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prejudeca.

Pronunție

  • AFI: /pre.ʒu.de'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prejudecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prejudecare prejudecări
Articulat prejudecarea prejudecările
Genitiv-Dativ prejudecării prejudecărilor
Vocativ prejudecare, prejudecareo prejudecărilor
  1. acțiunea de a prejudeca și rezultatul ei.


Traduceri